Pe 8 septembrie 2026, în liniște și parcă nedorind să atragă atenția, Nicușor Dan a strecurat pe ordinea de zi a Camerei Deputaților și a Senatului o scrisoare prin care solicită „încuviințarea” Parlamentului cu privire la implicarea și mai profundă a României într-o chestiune sensibilă – Războiul din Ucraina.
Președintele cere, practic, permisiunea Parlamentului de a trimite 20 de militari români la Comandamentul Operațional al Forței Multinaționale pentru Ucraina (MNF-U – Multinational Force Ukraine), cu sediul la Paris.
Motivul pentru care președintele solicită încuviințarea Parlamentului este pentru că implicarea Armatei României în operațiunile MNF-U nu face obiectul niciunui tratat internațional la care România ia parte. Pe cale de consecință, inițiativa președintelui României trebuie să fie transmisă Parlamentului pentru încuviințare, conform Legii 291/2007. Din moment ce România nu are nicio obligație de a-și implica ostașii în activitățile MNF-U, rămâne întrebarea de ce Nicușor Dan solicită ca soldații români să fie implicați în operațiuni militare împotriva Federației Ruse? Dorește Nicușor Dan să facă impresie bună printre partenerii Coaliției de Voință? Sau i s-a cerut asta, iar poporul nu știe? Cum, de altfel, nu știe nici de ce s-au anulat alegerile în 2024…
Punerea sub semnul întrebării a deciziei președintelui este cu atâtât mai justificată, dat fiind faptul că MNF-U (Comandamentul Operațional al Forței Multinaționale pentru Ucraina), unde 20 de cadre militare ale Armatei României ar putea să fie detașate, nu se află sub comanda NATO, UE sau ONU, ci este o structură militară separată, înființată sub umbrela Coaliției de Voință, care are ca obiectiv sprijinirea Ucrainei. Conducerea comandamentului aparține Franței și Regatului Unit.
Coaliția de Voință reprezintă un format internațional de coordonare politică, diplomatică și militară, lansat în 2025 pentru sprijinirea pe termen lung a Ucrainei. Formațiunea este coprezidată de Franța, Germania și Regatul Unit și reunește peste 30 de state partenere, printre care România.
Oficial, nicio solicitare venită până acum din partea partenerilor europeni cu privire la implicarea României în acțiunile de sprijinire a Ucrainei nu a fost refuzată. Autoritățile române s-au arătat mai mult decât dispuse să își aducă contribuția, fapt pentru care doleanța lui Nicușor Dan nu este ceva surprinzător.
De data aceasta, însă, propunerea președintelui ar trebui privită cu mai multă circumspecție, iar motivele din spate se cer a fi analizate. În „Arta Războiului”, generalul Sun Tzu avertizează că aspectele și deciziile ce țin de război trebuie studiate cu deosebită atenție. Convertirea militarilor români în potențiale ținte nu este nicidecum justificată, iar implicarea tot mai participativă a României în conflictul militar dintre Rusia și Ucraina ar trebui să stârnească îngrijorarea oricărei minți raționale.
